31 martie 2012

Cand exista talent

          Nu intentionez sa fac reclama. Nici emisiunii Romanii Au Talent, nici lui Cosmin Mihalache -18 ani, ilustrul necunoscut care m-a impresionat aseara. Adevarul este ca el, Cosmin, nu avea nevoie decat de o sansa ca sa arate ce poate.
        
          De-a lungul emisiunii, am vazut multe momente frumoase si speciale, multi romani cu talent insa Cosmin m-a tinut cu gura cascata. La propriu. Talentul lui tine de sfera muzicala, este compozitor si pianist. Nu pot spune ca am cultura in ceeea ce priveste interpretarea la pian. Dar Cosmin a pus atata pasiune in interpretarea lui, a crezut atat de mult in talentul sau, incat era practic imposibil sa nu cucereasca juriul, spectatorii, oamenii din culise. A reusit sa demonstreze ca nu toti cei de varsta lui sunt superficiali, ca acolo unde exista cu adevarat pasiune se poate reusi.

          La 18 ani, multi considera ca este inca un copil, dar te uimeste privirea aceea cu care iti transmite ca ceea ce iti va arata, nu este o joaca, sau o gluma. Un copil talentat, sustinut de bunica lui care a crezut atat de tare in el, incat, abea cu sapte zile inainte de concurs, a reusit sa ii cumpere un pian pentru ca nepotul ei sa poata intra in competitie. Doamna nu are dacat o pensie, dar a facut un credit bancar pentru a-i da nepotului ei, sansa de a arata ce poate. Si nu a gresit ca a crezut in Cosmin, in talentul si munca depusa de el.

          Personal, ii doresc lui Cosmin sa ajunga exact acolo unde isi doreste. Poate ca nu va castiga concursul acesta, desi ii doresc, dar cu siguranta aceasta este rampa lui de lansare. Sper ca munca si pasiunea lui sa il duca acolo unde viseaza.

30 martie 2012

Putina cafea....

          Inceput de week-end, fara sef pe la job. Plecat cu capra. Seful.
          Mai bine, pentru ca asa cum spuneam, ma trezesc greu in lipsa cafelei. Sa ne intelegem, cafeaua se bea "lalaita", nu pe fuga, motiv pentru care o savurez la job. Si daca mai am "norocul" sa dau peste toti anti-soferii....

          Mda, astazi nu am avut atata noroc. De anti-soferi/soferite. Nuuu, astazi am avut o intalnire mirobolanta cu...masina de gunoi. Da, era tot ce visasem sa se intample. Ca masina de gunoi sa imi blocheze iesirea din parcare.

          Si nu se misca din loc, pana cand maimutoii parfumati nu isi fac tot numarul. Calm, fara graba, ca doar nu da nimeni cu bomba, nu-i asa? Ii vad miscand agale, zambind stirb cu coltul gurii. In traducere ar veni cam asa: " Asa-i ca nu poti sa te pui cu noi? "

          Strang din dinti (sper ca asta sa nu se lase cu o vizita la stomatolog), zambesc si eu angelic si imi proptesc ambele palme in claxon. Ei si? Treaba lor, claxonul meu, vecine (babe) nervoase ca fac galagie, nervii mei pusi pe moate. Nu ma aleg decat cu apostrofarea unuia dintre parfumati: "ce, daca clansonati asa, credeti ca poate face mai repede? Ca e oameni, ce dreaq".

          Incerc sa ma zburlesc la ei, sa le spun ca e graba mare, da' ce? Am cu cine? Parfumatii sunt in lumea lor, pe tiparul: noi muncim, noi nu gandim.

          In asteptare fiind, nu-mi ramane decat sa ma holbez la clanul de pisici de pe masina administratorului, care tocmai isi ling mustatile, semn ca micul dejun oferit a fost delicios. Hm, parca lipseste una. Pisica aia mica si tarcata...nu o vad in buluceala aia. Sau, parca i-am zarit o mustata pe acolo. O sa le numar diseara din nou, iar povestea masinii cu pisici, intr-o postare viitoare, pentru ca acum tocmai am primit verde de la parfumati.

          Am fugit, sper sa fie o zi cat mai scurta astazi. Ca doar miroase a wk!