...este doamna care se ocupa de curatenia cladirii unde lucrez. Micuta, rotunda si iute, seamana cu o minge de ping-pong. Vesnic in miscare, nu sta locului nici o clipa. Mereu gaseste ceva de aspirat, spalat, sters praf. Si daca nu mai are de facut nimic din toate acestea, le ajuta pe asistente la sterilizare. Mai are putin si face si tratamente de canal, ca instrumentarul deja nu mai are secrete pentru ea.
Doamna in cauza are in jur de 62 ani, este crescuta si traita la tara, fara multa carte, insa cu toate acestea este inzestrata cu o inteligenta nativa pe care o combina cu un extraordinar bun simt. Desi este pensionara, inca mai munceste, pentru ca asta a facut toata viata si pentru a-i mai ajuta pe cei de acasa cu cate ceva. Imi este greu sa imi imaginez din ce traieste si din ce mai pune deoparte si pentru altii.
Mereu cu zambetul pe buze, indiferent daca se opinteste cu un sac mai mare decat ea sau are un pahar de apa in mana. Niciodata nu refuza sa ajute sau sa faca ceva, chiar daca nu intra in atributiile ei. Se bucura din orice lucru marunt, gaseste bucurie in tot ceea ce face.
In rarele momente in care este putin trista, mai stau de vorba cu ea, imi povesteste despre temerile ei, iar in final tot zambind pleaca. De parca discutia a rezolvat si problemele ei.
Imi plac astfel de oameni, fericiti cu putinul lor, capabili sa insenineze si ziua celor din jurul lor.
Sunt convinsa ca seara, cand pune capul pe perna, viseaza frumos si linistit, cu gandul la copii si nepotii ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu