Nu imi place ziua de duminica.
Cu toate ca este ultima din week-end si probabil ar trebui sa profit la maximum de ea, nu pot sa o sufar. De ani de zile o percep ca pe o "pincilesa". Pincilesa asta era, in viziunea mea de copil de max. 3 ani, combinatia dintre printesa si vrajitoarea cea urata, care avea nici mai mult nici mai putin decat doi dinti, trei latze care ii atarnau pe fata buburoasa si neaparat talpi mari. Da' mari nu gluma.
Cam de cand mergeam de-a busilea, am incept sa am probleme cu amarata asta de zi. Atunci aveam o problema cu ziua asta, pentru ca era singura zi libera din saptamana, cand ai mei parinti nu erau prea siguri daca ar trebui sa se odihneasca de-adevaratelea sau sa se pregateasca pentru o noua saptamana de munca.
Mai mereu rezulta un talmes - balmes.
Aveam orar bine stabilit, cand dimineata fiecare avea cate ceva de facut.Treaba mea era sa invat sau sa scriu teme, asta cand eu as fi vrut sa ma uit la "Toate panzele sus" sau sa ma joc. Pranzul era batut in cuie la ora fixa si era urmat intotdeauna de somn. Care pe mine nu ma prindea nici mort. Nu faceam decat sa stau cu ochii in tavan, sau sa ii tin stransi doar-doar oi atipi. Ultima parte a zilei, as fi putut sa ma joc cu ceilalti copii, insa era prea tarziu pentru asta, ei se jucasera toata dupa-amiaza in care eu ma cazneam sa adorm. Ma mai descurcam cu cate o pisica pe care o imbracam in hainele papusii si o plimbam cu caruciorul din dotare. Dotarea papusii. Asta se intampla pana cand biata pisica se satura sa mai poarte dantelute, panglicute, pantofii papusii si sa se plimbe in carut.
Seara eram fascinata de pregatirile parintilor pentru fatidica zi de luni: spalat, pus bigudiuri, manichiura, calcat haine, asortat cravata si butonii, lustruit pantofi. Distractia mea favorita era sa ma incurc in bigudiurile maica-mii, sa ma incalt cu pantofii ei cu toc si sa ma pitesc undeva unde sa pot incerca cele 2-3 farduri pe care le avea pe atunci. Imi asumam sapuneala ce urma dupa asta.
Bine ca au aparut si zilele de sambata in conceptia de zi libera. Eee, cu ziua asta este cu totul altceva. Ziua in care puteam sa plec dimineata in oras, sa ies cu fetele la o cafea dupa-amiaza, sa merg in cluburi seara sau sa adorm cat de tarziu ca nu era nici o suparare. Trecusem de faza cu dichisitul pisicii.
Acum nu mai fac teme duminica si nici nu mai incerc fardurile mamei (le folosesc pe ale mele), si totusi numai gandul ca maine incepe o noua saptamana, ma indispune total. Deja am capul plin cu ce am de facut si cu stabilirea prioritatilor. Asa ca o sa incerc sa pun ordine in toate incepand cu spalat par, bigudiuri, manichiura......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu