Spume cu AccuWeather

         Sunt in clabuci. Nu dom'le, nu din aia gen balonase parfumate. Sunt in clabucii aia mari, pe care ii faci numai cand ai nervi. Tot mari si aia. Nervii, nu ma enerva!.

         Sa vezi mon-cher! 

         Pentru ca de ceva ani incoace ma ocup si cu creatul accesoriilor pentru madame mai mult sau mai putin simandicoase, s-a nascut nevoia de a le si comercializa. Gasit targuri/expozitii/cotloane/guri de metrou. 

      Pentru sambata si duminica aceasta, se anunta cu mare tambalau, targul ILoveHandmade. Locatie, Palatul Sutu din buricu' targului. Platesc taxa, ma impachetez frumos, nadusesc la metrou, impung un nene cu picioarele de la scaunele-mi din spinare si ajung ciufulita la locatie. Soareeee de umblam dupa locul meu pe pipaite, ca de vazut nu mai vedeam decat o lumina alba cand inchideam ochii. Nu, nu era lumina aia care te cheama la ea cand te duci popii de suflet. Sa revenim. Gasesc locul mai mult din intamplare, ca tocmai ma izbisem de cineva (care s-a dovedit a fi o prietena de targuri) si care s-a rasucit ca piscata de albina sa ma apostrofeze. Bine ca ei nu ii batuse soarele in ochi si a putut sa vada cine sunt, altfel cred ca era pornita sa mature curtea cu mine.

        Intr-un final, reusesc sa ma desfasor in toata splendoarea, sa iau o gura din binemeritata cafea. Cu ocazia asta incep sa si gandesc. Sau cel putin asa sper. Imi aduc aminte, ca fiind un targ in aer liber si neavand deasupra capului decat un ...nah dracie ca au taiat astia pomul! Deci nu mai avem deasupra frezei nimic. Si ma paleste amintirea unei imagini vazuta pe AccuWeather. Se facea ca, duminica venea potopul. Cu ploaie toata ziua, avertisment de furtuna. Cand dau hourly, mi se pune ceata pe creier. Din 24 ore, 20 sunt cu ploaie si umiditate 80%. Asta-i. Deci vanzarea, daca e sa fie, este sambata. Ca duminica e cu udatura, asa ca vom sforai linistiti acasa.

          Nu intru in detalii despre bronzul tractoristic capatat, sau depre vizitatori, vanzari si alte alea. Cert este ca sfarsitul zilei, ne prinde cu pupaturi, urari, strangeri de maini si lacrimi de crocodil. Ca de vazut, ne mai vedem peste o luna. Duminica nu!

        Repetat figura cu impachetatul, nadusitul si impunsul de prin metrou. Inclusiv ajunsul. Acasa de data asta. Da' nu mai stiu daca si ciufulita, ca prioritatea mea nr. 1 nu a fost oglinda. Mancat, spalat, culcat, trezit duminica de telefon. 

         Prietena de targuri ma anunta ca ploua. Ha! Pai io ce am zis? Nu ti-am aratat hourly? Ca ploua de ne ia pe sus? Arunc si io o juma' de ochi pe geam (ca mai mult nu am fost in stare sa deschid), ma conving ca stropeste, ma uit un pic si in sus...negruuuu. Nuuuu, nu era UN negru. CERUL era negru. De nori. Asa ca ma intorc in pat, multumita ca pot sa mai trag un pui de somn. E clar dom'le, astia de la Accu sunt tari. Au zis ca ploua, apai ploua. Ce sa mai...sunt tari!

         Aproape de pranz, reusesc sa deschid ambii ochi. Nu mai ploua, dar ceva-ceva norisori tot mai erau. Pana mi-am facut cafeaua, pana am luat si prima gura de cafea....iesise soarele. Mda. Tari astia de la Accu... Cu siguranta, soarele asta este asa, de kiki. Stai numai sa vezi cand o veni vijelia. Si am tot stat. Sa vina vijelia. Si ploaia. Si tote stihiile dezlantuite. Si am asteptat toata duminica. Si tot degeaba. Nici macar la ora asta nu ploua. E asa de senin ca se vad stelele. 

         Pentru maine au pus Thunderstorm Probability: 20%. Oare la ce sa ma astept? Imi iau sandalele sau cizmele? Cant in ploaie sau...